skip to Main Content
Menu

”Țiganii” au fost deportați la sugestia germanilor

Afirmația că romii ar fi fost deportați la presiunea germanilor are rolul externalizării responsabilității: dacă nu se poate nega răul produs (deportarea romilor și evreilor), măcar să dăm vina pe ceilalți (în special pe germani). Afirmația este falsă.

Romȃnia era un stat suveran. În cel de-al Doilea Război Mondial, România nu a fost o țară ocupată (precum Polonia). Germania nu putea dispune luarea de măsuri în România fără acceptul statului român. Germania nazistă era o țară aliată, nu o putere ocupantă, iar România a fost un stat suveran, pe deplin responsabil de măsurile luate (inclusiv pentru cele luate împotriva evreilor și romilor).

Statul german nu a cerut niciodată românilor luarea anumitor măsuri împotriva romilor. Nu există niciun document din care să reiasă că deportările romilor din România s-ar fi făcut la cererea germanilor. Dimpotrivă:

Germania a luat decizia deportării la Auschwitz a romilor din zona sa de influență după ce autoritățile române îi deportaseră deja pe romi în Transnistria.

România a început deportarea romilor nomazi în 1 iunie 1942. Până în toamna 1942, fuseseră deportați 11.441 romi nomazi (2 352 bărbați, 2375 femei și 6714 copii). Romii sedentari au fost deportați între 12-20 septembrie 1942 (3187 bărbați, 3780 femei, 6209 copii).

Transnistria era administrată de autoritățile române, nu de cele germane.

Nu doar că germanii nu au cerut deportarea romilor, ba chiar au cerut sistarea acestora. În iarna 1942/1943, în Transnistria izbucnise tifosul exantematic, numeroși romi murind, iar autoritățile germane, de teama răspândirii epidemiei, au făcut demersuri pentru ca România să oprească deportările romilor.

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top