skip to Main Content
Menu

”Țiganii” au fost deportați la sugestia germanilor

Afirmația că romii ar fi fost deportați la presiunea germanilor are rolul externalizării responsabilității: dacă nu se poate nega răul produs (deportarea romilor și evreilor), măcar vina să meargă către ceilalți (în special germanii).

Romȃnia era un stat suveran. În cel de-al Doilea Război Mondial, România nu a fost o țară ocupată (precum Polonia). Germania nu putea dispune luarea de măsuri în România fără acceptul statului român. Germania nazistă era o țară aliată, nu o putere ocupantă, iar România a fost un stat suveran, pe deplin responsabil de măsurile luate (inclusiv pentru cele luate împotriva evreilor și romilor).

Statul german nu a cerut niciodată românilor luarea anumitor măsuri împotriva romilor. Nu există niciun document din care să reiasă că deportările romilor din România s-ar fi făcut la cererea germanilor. Dimpotrivă:

Germania a luat decizia deportării la Auschwitz a romilor din zona sa de influență abia în 16 decembrie 1942 (Auschwitz-Erlass), după autoritățile române.

România începuse deja deportarea romilor nomazi la 1 iunie 1942. Până în toamna 1942 fuseseră deportați 11.441 romi nomazi (2.352 bărbați, 2.375 femei și 6.714 copii). Romii sedentari au fost deportați între 12-20 septembrie 1942 (3.187 bărbați, 3.780 femei, 6.209 copii).

Transnistria era administrată de autoritățile române, nu de cele germane.

Nu doar că germanii nu au cerut deportarea romilor, ba chiar au cerut sistarea acțiunii. În iarna 1942/1943, în Transnistria izbucnise tifosul exantematic, numeroși romi murind, iar autoritățile germane, de teama răspândirii epidemiei, au făcut demersuri pentru ca România să oprească deportările romilor.

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top