Holocaustul este o minciună

Afirmația este falsă pentru că ignoră dovezile istorice. Este nedreaptă pentru că ofensează suferința victimelor.

Dovezile istorice sunt nenumărate. Acestea pot fi clasificate în câteva categorii, așa cum ar fi: filmările și fotografiile făcute la fața locului de către forțele aliate. De pildă, pe 12 aprilie 1945, atunci când trupele aliate au eliberat lagărul de concentrare de la Ohrdruf, Generalul Eisenhower a ținut înadins să fie prezent în fotografie pentru a da mărturie personală despre atrocitățile naziste. Mai mult, pentru a împiedica negarea Holocaustului, tot el a dat ordin să se filmeze și să se fotografieze cât mai mult. Rezultatul? Aproximativ 24 de kilometri de bandă utilizată pentru filmare la fața locului. De aici a rezultat un film de aproximativ o oră, folosit de procurori în timpul proceselor de la Nurenberg. Prima proiecție a fost pe 29 noiembrie 1945. Pe lângă fotografii și filmări, mai există dispozițiile legale consemnate în acte oficiale, cum ar fi ordinele de deportare, liste cu execuții și alte documente.

Adolf Eichman, a fost un înalt oficial din regimul nazist care a organizat și condus „soluția finală”, denumire dată programului de exterminare a evreilor. În procesul care a avut loc în 1961, el s-a disculpat pretinzând că nu a făcut decât să execute ordinele militare, dar nu a negat existența Holocaustului. Eichman nu e nici pe departe singurul responsabil care nu neagă existența Holocaustului. Autorii lui se numără între aceia care ne spun că Holocaustul nu este o minciună; este o realitate și încă tragică.