skip to Main Content
Menu

Talmudul – text rasist, xenofob

Metoda utilizată de cei care promovează acest model narativ constă în preluarea unor citate din Talmud pe baza cărora fundamentează teza caracterului xenofob şi rasist al poporului evreu.

Algoritmul este construit în trei paşi:

  1. Talmudul este cartea sfântă a evreilor;
  2. Talmudul este un text rasist şi xenofob;
  3. Evreii sunt rasişti şi xenofobi;

Orice raţionament logic stă în picioare doar atâta timp cât afirmaţiile de la care pleacă au valoare de adevăr. Nu acesta este cazul nostru.

  1. Talmudul este, într-adevăr un text fundamental al iudaismului dar el nu reprezintă altceva decât o interpretare a textului biblic.
  2. Exemplele utilizate pentru a proba caracterul rasist şi xenofob al Talmudului suferă de o triplă problemă: citare trunchiată, traducere deficitară şi/sau decontextualizare.

Este absurd să afirmi că toţi cei care aparţin unui popor sunt identici şi preiau într-o manieră nediferenţiată tradiţia de care aparţin.

O astfel de concluzie ignoră un element important:

Iudaismul este singura religie monoteistă care acceptă mântuirea non-membrilor în absenţa convertirii.

Această poziţie este specifică iudaismului rabinic a cărei creaţie fundamentală este Talmudul. Adică tocmai religia aia acuzată că-i urăşte pe toţi ceilalţi consideră că salvarea veşnică a acestora  este posibilă fără convertire.

Dar haideţi să vedem despre ce vorbeam când afirmam că exemplele preluate din Talmud sunt trunchiate, prost traduse şi/ sau decontextualizate. Pentru a face acest lucru, vă invit să analizăm împreună cele mai dure trei acuzaţii formulate de cei care împărtăşesc acest tip de retorică: Talmudul permite uciderea ne-evreilor; Talmudul permite furtul de la ne-evrei; Talmudul afirmă că ne-evreii nu sunt oameni.

A. Talmudul permite uciderea ne-evreilor

Mechilta, Beshalach 2 (Exod 14:5-7): “Chiar şi cel mai bun dintre ne-evrei trebuie ucis.” Îl regăsim şi în Talmud, Soferim 15:10.

Citatul este incomplet şi decontextualizat + citatul din Talmud (Soferim 15:10) este preluat din Mechilta, un text rabinic important din secolul II, în care se discută episodul trecerii Mării Roşii narat în Exod 14:5-7. Practica rabinică presupune interpretarea rând cu rând a textului biblic. Iată ce ne spune textul Exodului:

S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul [evreu] a fugit. Atunci, inima lui Faraon şi a slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?”
Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el.
A luat şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători.

Plecând de la acest fragment biblic, rabinii îşi pun o întrebare surprinzătoare: ale cui erau animalele înhămate la aceste care de luptă în condiţiile în care textul biblic ne spune că animalele egiptenilor fuseseră ucise de a cincea plagă trimisă de Dumnezeu asupra Egiptului (cf. Exod 9:17) iar animalele evreilor nu fuseseră lăsate în urmă la momentul plecării din Egipt (cf. Exod 10:26)? Un singur răspuns este posibil, afirmă rabinii, animalele folosite de faraon pentru a-i urmări pe fugarii evrei aparţineau egiptenilor cu teamă de Dumnezeu, ale căror animalele supravieţuiseră celei de-a cincea plăgi tocmai datorită credinţei stăpânilor lor. Mai mult, afirmă rabinii, întrucât animalele nu s-ar fi lăsat conduse de necunoscuţi, carele utilizate pentru urmărirea fugarilor evrei erau conduse de egiptenii cu frică de Dumnezeu ale căror animale fuseseră rechiziţionate de Faraon. Şi atunci, se întreabă rabinii, care este comportamentul corect pe timp de război având în vedere că în componenţa armatei adverse pot exista şi indivizi de bună credinţă? La această întrebare formulează Rabbi Shimon ben Yochai un răspuns atunci când afirmă, “chiar şi cel mai bun dintre ne-evrei trebuie ucis.” Cu alte cuvinte, în război, probitatea morală a inamicului devine irelevantă. Nu este nimic specific evreiesc în această concluzie. Concluzia lui Rabbi ben Yochai nu este o instigare la genocid ci, mai degrabă, exprimarea uneia dintre constantele nefericite ale istoriei umane.

B. Talmudul permite uciderea ne-evreilor

Baba Mezia 24a: „Evreii pot fura de la non-evrei. Dacă un evreu găsește un obiect pierdut de un ne-evreu, nu trebuie să-l înapoieze.” (De asemenea este afirmat și în Baba Kamma 113b)

Exemplul are două probleme:

1. Nu este vorba de furt ci de returnarea unui obiect pierdut. Talmudul, urmând linia biblică, interzice furtul şi, cu atât, mai mult furtul de la un ne-evreu:

J. Baba Metzia 2:5 (7a): “Este mai rău să furi de la un ne-evreu decât de la un evreu pentru că este desecrat şi numele lui Dumnezeu.”

2. Citatul este incomplet. Completarea arată aşa:

“Unde se permite furtul de la un ne-evreu? Rabbi Shimon a spus că Rabbi Akiva a spus în drumul de la Zephirin: iată de unde ştim că furtul de la un ne-evreu este interzis  [Levitic 25:48] “el să aibă drept de răscumpărare după ce va fi vândut [unui străin].”

C. Talmudul afirmă că ne-evreii nu sunt oameni

Baba Mezia 114a-114b: „Non-evreii nu sunt oameni. Doar evreii sunt oameni.”

Citatul este incomplet. Ȋn variantă completă arată aşa:

Rabbi Shimon şi Yochai spun: Mormintele ne-evreilor nu produc impuritate rituală într-o localitate pentru că aşa cum se spune (Iezechiel 34:31) “Voi sunteţi oile mele, oile păşunilor mele, sunteţi oameni …” Voi [Israel] sunteţi numiţi oameni (Adam), ne-evreii nu sunt numiţi oameni.”

Una dintre metodele de interpretare rabinică presupunea relaţionarea textelor biblice pentru a descifra, astfel, voinţa lui Dumnezeu. Astfel, rabinii pun laolaltă Iezechiel 34:31 cu Numeri 19:14 (“Iată legea, când va muri un om într-un cort, oricine va intra în cort şi oricine se află în cort va fi necurat şapte”) unde este folosit tot termenul adam pentru om. Concluzia rabinilor: dacă aşa cum afirmă Iezechiel, termenul om (adam) poate fi aplicat doar lui Israel ⬄ doar mormântul unui adam (evreu) produce impuritate.

Mai merită subliniat un element, în Talmud termenul adam (om) este asociat doar lui Israel pentru a sublinia ideea apartenenţei la o comunitate unitară. Pentru ne-evrei, sunt folosiţi termeni diferiţi dar care provin din aceeaşi rădăcină: bnei-adam (fiii lui Adam) sau haadam (omul).

Iată două exemple:

Gittin 47a: “Un ne-evreu poate să cumpere pământ în Israel pentru a săpa gropi şi grote căci aşa cum se spune (Psalmi 115:16) “Cerurile sunt ale Domnului dar pământul le-a dat fiilor oamenilor (bnei adam).”

Avodah Zarah 3a: “Rabbi Meir spunea: De unde ştim că şi un ne-evreu care se apucă de studiul Torei este precum un mare preot ? Ştim din versetul (Levitic 18:5) “omul (HaAdam) care le va împlini [legile] va trăi prin ele.”

În ambele exemple, este evident că ne-evreul este considerat a fi parte a comunităţii umane.

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top