skip to Main Content
Menu

Evreii sunt paraziți

Eticheta apare în Evul Mediu, în Europa Occidentală. Ulterior, se extinde şi în Răsărit. Teza este simplă: evreii sunt corpuri străine societăţilor în care vieţuiesc, prezenţa lor nu doar că nu aduce niciun beneficiu, dar este chiar nocivă acestora.

Lipsa de utilitate este construită pe filieră economică, în timp ce ideea caracterului nociv al evreităţii este dezvoltată pe linie teologică. Să le luăm pe rând:

1. Dimensiunea economică:

Până târziu în modernitate evreilor le-a fost interzis să aibă pământ în proprietate. O interdicţie ce a făcut imposibilă participarea acestora la activităţi agricole. Mai mult, întrucât nu erau creştini aceştia nu puteau fi membri ai breslelor meşteşugăreşti. Rămân, astfel, două direcţii pe care aceştia au putut merge pentru a-şi asigura supravieţuirea: comerţul şi profesiile liberale. Ambele pun în plan secund munca fizică, valorizată extrem de mult în epocă şi determină asocierea evreului cu parazitul, cel ce trăieşte pe seama celor care muncesc “cu adevărat”. Este ca şi cum am spune azi că toţii IT-iştii, prezentatorii meteo şi astronauţii sunt paraziţi pentru că niciunul nu dă cu sapa.

Începând cu secolul XII, când negustorii creştini încep să aibă monopolul rutelor comerciale, un al treilea tip de activitate economică rămâne liber pentru evrei, activităţile financiar-bancare. Dezvoltarea acestui nou domeniu de activitate a creat o etichetă antisemită ce a făcut carieră – evreul cămătar, cei ce o susţin făcând abstracţie de două elemente extrem de importante: 1) în Evul Mediu şi după, nu doar evreii, ci şi creştinii au oferit bani cu dobândă; 2) serviciile financiare oferite de evrei au fost vitale pentru supravieţuirea afacerilor multor comercianţi creştini.

2. Dimensiunea teologică:

Ideea caracterului nociv al evreităţii derivă dintr-o teză pe care Biserica a îmbrăţişat-o extrem de devreme, conform căreia evreii sunt poporul Diavolului. Întrucât l-au respins pe Cristos, evreii sunt duşmanii lui Dumnezeu şi aliaţii Diavolului. Prin urmare, prezenţa acestora în mijlocul Creştinătăţii este periculoasă, iar influenţa lor nocivă.

Eticheta a supravieţuit Evului Mediu, în epoca modernă fiind îmbogăţită de teoriile rasiste care transformă caracterul nociv şi periculos al evreităţii într-un dat biologic moştenit de toţi cei născuţi evrei.

Aduse împreună, cele două dimensiuni crează imaginea evreului parazit – un individ care trăieşte pe seama celor care muncesc cinstit şi care, prin simpla existenţă, pune în pericol bunăstarea societăţii care îl găzduieşte.  Eticheta a fost amplu folosită de doctrinarii Germaniei Naziste sau de aliaţii acesteia pentru a legitima exterminarea evreilor europeni. Iată, de exemplu, cum motiva Ion Antonescu decizia de eliminare a populaţiei evreieşti:

Să nu credeţi că sunt un inconştient. Să nu credeţi că atunci când am hotărât să deparazitez viaţa neamului românesc de toţi evreii, nu mi-am dat seama că produc o mare criză economică. Dar mi-am spus că este un război pe care îl duc. Şi atunci, ca la război, sunt pagube pentru naţie. (…) Trecem printr-o criză, pentru că scoatem pe evrei; dar neamul românesc trebuie să se pregătească să suporte această criză, pentru ca să scape de parazitul acesta. (Ion Antonescu în şedinţa Consiliului de Miniştri din 5 septembrie 1941)

O lună mai târziu, populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina a fost deportată în Transnistria.

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top