skip to Main Content
Menu

Doar „țiganii” infractori au fost deportați

Rolul acestei afirmații este de a diminua orice posibil sentiment de vină sau de jenă cu privire la deportarea romilor. Practic, se spune că romii meritau deportați, fiind infractori, iar Antonescu și autoritățile au făcut ceea ce trebuia.

Este fals!

Deportările nu au fost determinate de infracționalitatea reală.

De exemplu, etnicii români infractori nu au fost deportați.

Nu au fost deportați romii dovediți infractori, ci romii priviți ca potențiali infractori. Adeseori, suspiciunea a fost suficientă. Această tendință de criminalizare în bloc a romilor, fără a demonstra vinovăția individuală, continuă și în prezent și poate avea efecte grave.

Între 1 iunie-15 august 1942, au fost deportați în Transnistria toți romii nomazi din România (11.441, dintre care 2352 bărbați, 2375 femei și 6714 copii).

Niciunul dintre aceștia nu a fost deportat în baza vreunui cazier judiciar

  • În 1942, autoritățile române nici nu au susținut că nomazii ar fi infractori și nu au condiționat deportarea lor de cazier. Identificarea lor ca nomazi era suficientă.
  • Majoritatea erau copii. Erau ei oare vinovați de vreo infracțiune pentru care să fie deportați?
  • Au fost deportați inclusiv romii nomazi care, în 1942, luptau pentru țară ca soldați aflați pe front. Ordinul a fost ca aceștia să fie scoși din armată și deportați după familiile lor în Transnistria.

Nici romii sedentari nu au fost deportați pentru că erau infractori (antecedente penale sau cazier judiciar), ci pentru că erau victime ale criminalizării, ale percepției că romii sunt în general infractori.

  • Dintre cei 13176 de romi sedentari, 3187 erau bărbați, 3780 femei și 6209 copii.
  • Poliției și Jandarmeriei li s-a ordonat organizarea unui recensământ special din care să rezulte „țiganii-problemă” în care intrau nomazii și romii sedentari.

Acest recensământ nu se limita la infractorii cu cazier, iar polițiștii nu au fost obligați să țină cont de ceva relativ obiectiv și verificabil (infracțiuni probate prin existența unui cazier).

Polițiștii au putut selecta și deporta oameni pornind de la simple suspiciuni.

Au existat numeroase abuzuri. Au fost deportate familii ale romilor mobilizați, mobilizabili, invalizi de război, fără cazier, având meserii etc.

Ordinele de deportare erau într-atât de vagi încât permiteau deportarea aproape a oricui.

Sunt numeroase alte exemple. În 28 octombrie 1942, locotenent-colonelul Vasile Gorsky, prefectul român al județului Oceacov, unde fuseseră deportați peste 13.000 de romi sedentari, raporta următoarele:

printre cei aproape 14.000 țigani evacuați în acest județ se găsesc foarte mulți care nu intrau în prevederile de evacuare, nefiind nomazi și nici nu au cazier. Printre ei se găsesc invalizi și văduve de război, luptători în actualul război, decorați cu Virtutea Militară, femei și copii cu soți și părinți pe front, părinți cu copii si gineri pe front, proprietari de imobile, meseriași calificați, negustori cu bune situații materiale de la orașe.

Abuzurile autorităților române au fost într-atât de grave, încât s-a ordonat începerea unei anchete în decembrie 1942 care a concluzionat că trebuie făcute cercetări ample, iar polițiștii și jandarmii vinovați:

să fie trimiși la pușcărie, căci nu este permis a se evacua invalizi, soldați aflați în permisie, din cei care au făcut războiul actual și au diploma de recunoștință, copii români etc, etc

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top