skip to Main Content
Menu

Țiganizarea demografică a României

Se vorbește mult despre numărul mare al romilor în România ca despre țiganizarea României, catastrofă iminentă ce amenință viitorul nației.

Romii sunt văzuți ca un corp străin, parazit care se înmulțește aberant, amenințând gazda pe care o colonizează și căreia îi va schimba specificul. Este un scenariu fals.  Nu se produce o țiganizare a României. Este adevărat că romii au o pondere însemnată în ansamblul populației. Dar au avut-o dintotdeauna. Nu este un fenomen recent.

  • Nu sunt venetici fără drepturi, abia veniți în spațiul românesc. Dimpotrivă, se află aici din secolul al XIV-lea, de la începuturile statalității românești, Timp de cinci secole (până la mijlocul secolului al XIX-lea), au fost robi în Țările Române și au reprezentat o resursă economică importantă pentru proprietarii lor, dar și pentru restul populației.
  • În condițiile unei slabe densități demografice, prezența acestor oameni era dorită. Meșteșugurile și activitățile lor erau necesare pentru economia vremii (fierari, potcovari, lingurari, căldărari, ursari, pieptănari, cărămidari, argintari, lăutari, muncitori agricoli pe moșia boierului sau bucătari, cusătorese, spălătorese, doice etc. în conacul boieresc). Prin urmare, interesul proprietarilor era ca numărul lor să crească, nu să scadă.
  • Legislația constituită pentru asigurarea robiei nu permitea căsătoriile mixte (oamenii liberi deveneau și ei robi dacă se căsătoreau cu robii țigani), prin urmare, mult timp, romii nu s-au putut asimila prin căsătorii cu etnicii români.  
  • În consecință, numărul real al romilor a continuat să fie mare. Se estimează că pentru perioada dezrobirii (aproximativ 1830-1860), în Țara Românească și Moldova erau circa 200-250.000 de romi (aproximativ 7% din totalul populației). Romii au fost numeroși și ulterior, doar că mult timp numărul lor a fost neglijat. Pentru 1998, numărul estimat al tuturor romilor heteroidentificați (identificați de ceilalți, dar care e posibil să nu se declare ca atare) din România era de 1.515.626 persoane (6,7% din populația României).
  • Interpretarea supeficială a recensămintelor, sugerând creșterea abruptă a numărului romilor, pune gaz peste foc. Recensămintele se bazează pe autoidentificare, deci nu pe numărul real al romilor, ci pe disponibilitatea lor de a se declara sau nu ca atare. Dată fiind stigma etnică asociată noțiunii de țigan/rom, numeroși romi au tins să nu se declare. În ultimii ani, există o mai mare disponibilitate de a se recunoaște. 

De la un recensământ la altul a crescut nu atât numărul real al romilor, cât stima lor etnică, adică în ultimii ani tot mai mulți romi au început să se simtă ok cu propria identitate și să se declare romi.

Este adevărat că ponderea romilor în ansamblul populației crește, dar asta se întâmplă mai ales în contextul în care se diminuează numărul altor grupuri etnice (inclusiv al românilor). Dar să fie romii oare de vină pentru că majoritarii fac mai puțini copii?

Întreaga populație a României înregistrează o scădere a fertilității. Acest fenomen se întâlnește și în rândul romilor. Dacă în 1992 numărul mediu de copii născuți de-a lungul vieții de o femeie romă era de 2,35 copii, în ancheta din 1998 referitoare la romi se înregistra un număr mediu de 1,93 copii/femeie romă.

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top