skip to Main Content
Menu

”Țiganii” ne fac de râs

E mult mai facil să-i transformăm pe „țigani” în țapul ispășitor ideal, încărcându-i, mai mult sau mai puțin conștient, de toate relele. Învinovățirea în bloc a celorlalți are și rostul de a ne dezvinovăți pe noi, de a ne degreva de orice responsabilitate. Ceilalți sunt de vină. Noi suntem în regulă.

Tendința este de a-i prezenta în masă ca fiind făptași, infractori, vinovați. Adeseori li se atribuie o unitate inexistentă, se sugerează că ar acționa concertat doar pentru a-i compromite pe români. În realitate, romii nu sunt uniți și cu atât mai puțin nu acționează la unison. Cei mai mulți dintre ei nu au dezvoltat o conștiință etnică. Mulți dintre așa-zișii romi continuă să se identifice pe mai departe ca aparținând unor grupuri endogame (nu se căsătoresc în afara neamului), cei tradiționali vorbesc dialecte diferite, iar cei mai mulți nu vorbesc limba romani, au religii și confesiuni diferite etc.

„Țiganul” joacă rolul suspectului de serviciu. Când ceva nu ne convine, dăm vina pe el. Un exemplu este oferit de elitele României. Când nu ne plac, cel mai ușor este să-i facem  „țigani”, evrei, turci, tătari etc. Alții sunt de vină, nu noi!

Romii nu sunt prezentați ca indivizi, ci ca parte a unei mase compacte și amenințătoare. Privirea se îndreaptă doar spre ceea ce trebuie pentru a ne reconfirma nouă înșine că noi suntem în ordine, iar celălalt, prin simpla sa prezență, devine vinovat pentru neîmplinirile tuturor.

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top