skip to Main Content
Menu

”Țiganii” ne fac de râs

E mult mai facil să-i transformăm pe „țigani” în țapul ispășitor ideal, încărcându-i, mai mult sau mai puțin conștient, de toate relele. Învinovățirea în bloc a celorlalți are și rostul de a ne dezvinovăți pe noi, de a ne degreva de orice responsabilitate. Ceilalți sunt de vină. Noi suntem în regulă.

Tendința este de a-i prezenta în masă ca fiind făptași, infractori, vinovați. Adeseori li se atribuie o unitate inexistentă, se sugerează că ar acționa concertat doar pentru a le-o face în ciudă românilor. De parcă unii ar cerși și ar trăi în maghernițe pentru a ne face nouă rău sau pentru a ne face de rușine. În realitate, romii nu sunt uniți și cu atât mai puțin nu acționează la unison. Cei mai mulți dintre ei nu au dezvoltat o conștiință etnică. Mulți dintre așa-zișii romi continuă să se identifice pe mai departe ca aparținând unor grupuri endogame (nu se căsătoresc în afara neamului), cei tradiționali vorbesc dialecte diferite, iar cei mai mulți nu vorbesc limba romani, au religii și confesiuni diferite etc.

„Țiganul” joacă rolul suspectului se serviciu. Când ceva nu ne convine, dăm vina pe el. Un exemplu este oferit de elitele României. Când nu ne plac, cel mai ușor este să-i facem  „țigani”, evrei, turci, tătari etc. Alții sunt de vină, nu noi!

Nicolae Ceaușescu rămâne cel mai bun exemplu. Adulat tot timpul, declarat  cel mai bun fiu al poporului, bun și brav român, pus în galeria marilor voievozi, i se închinau cuvântări, poezii, ode publice. Reales în funcția supremă, în noiembrie 1989, la al XIV-lea Congres al PCR, a fost dat jos de la putere doar câteva săptămâni mai târziu. Instantaneu, mulții lăudători și restul populației au schimbat placa. Din cel mai iubit român, Ceaușescu devenea un monstru însetat de sânge și…„țigan”. Demonizându-l pe Ceaușescu, nația rămânea curată ca neaua. Ceaușescu nu mai era român de-al nostru, era altceva.

Câteva luni mai târziu, a venit rândul manifestanților din Piața Universității să fie făcuți „țigani” de către presa FSN (http://www.ispmn.gov.ro/node/minoritatea-rom-1990)

După alți ani, au apărut regretele după Ceaușescu. Prin urmare, acesta nu mai putea fi „țigan”. Dar puteau fi cei care l-au înlocuit: Ion Iliescu, Adrian Năstase; alții erau făcuți evrei, alții tătari etc. Și acum intelectualii neagreați precum Andrei Pleșu sunt numiți „țigani”.

Romii nu sunt prezentați ca indivizi, ci ca parte a unei mase compacte și amenințătoare. Privirea noastră se îndreaptă doar spre ceea ce ne trebuie pentru a ne reconfirma nouă înșine că noi suntem în ordine: „țiganul” ca țap ispășitor.

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top