skip to Main Content
Menu

Societatea românească se țiganizează prin preluarea non-valorilor „țigănești”

Se afirmă că România se țiganizează prin pervertirea culturii naționale, înlocuită cu non-valori țigănești, un exemplu în acest sens fiind manelele. România s-ar maneliza, iar agresorii ar fi „țiganii”.

Manelele au succes în România după 1989, într-o societate aflată în schimbări profunde. Manelele nu sunt cauza, ci rezultatul acestor schimbări. Și vecinii noștri au manelele lor: sârbii au turbo-folk-ul, bulgarii au chalga etc. Toate acestea își au originea în bulversări sociale majore care au creat inegalități, speranțe și deziluzii.

Manelele sunt un stil muzical al cărui succes se explică prin nevoia resimțită de publicul pentru care lăutarii cântă. Aceștia oferă ceea ce li se cere. După cerere și ofertă.

Lăutarii fac asta de când se știu. De altfel, lăutarii au fost de-a lungul istoriei, cel puțin în spațiul românesc, preponderent romi. În prezent, există lăutari (repetăm, romi) care și ei se plâng de manele, pe care le percep ca pe o concurență, întrucât tinerii preferă manelele muzicii lor. O parte a culturii rome (muzica lăutărească) poate fi, deci, considerată într-o situație chiar mai grea decât cultura românească.

Înainte de 1989 România nu era chiar un model de libertate, ba chiar și muzica era controlată. După 1989, societatea și-a putut da frâu liber dorințelor. Oamenii veneau după aproape jumătate de secol de constrângeri. Spre deosebire de producțiile muzicale anchilozate ale perioadei comuniste, manelele erau mai dinamice, mai aduse la zi. Manelele au oferit tuturor, într-un mod inteligibil, posibilitatea exprimării și compensării, o versiune a succesului post-comunist. 

Manelelor li se reproșează multe: vulgaritatea, șmecheria, imoralitatea, insolența cu care se vorbește despre bani și bogăție și, printre multe altele, faptul că sunt … „țigănești”.

Potrivit discursului antimanele, acestea ar fi fost inventate de romi pentru a perverti societatea românească. Este neclar cum de se poate crede că cei câțiva cântăreți de manele pot corupe societatea românească.

Într-o societate care se definește prin consum, manelele erau și sunt iubite de mai toți cei mânați de dorința de a avea și de a fi recunoscuți ca având … valoare. Li se reproșează manelelor că nu respectă ierarhiile sociale și, mai ales, că sunt țigănești (romilor refuzându-li-se legitimitatea îmbogățirii și reproșându-li-se faptul că îți exhibă bogăția în văzul lumii).

 

Condamnarea manelelor ca țigănești permite afișarea unei superiorități și, concomitent, ascunderea propriului manelism. Urându-i pe „țigani”, încercăm să-i scoatem pe ei vinovați. Doar pe ei!

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top