skip to Main Content
Menu

”Țiganii” sunt needucabili

Afirmația nu este neutră. Folosește jumătăți de măsură, standarde duble. Rolul ei nu este de a constata cu privire la romi, ci de a diferenția între romi și români, ameliorându-le românilor imaginea de grup. Dacă „țiganii” sunt inferiori, needucați/needucabili, noi, cei care râdem de ei, nu le putem fi decât superiori!

Neîndoielnic, comparativ cu restul populației, mai puțini romi sunt școlarizați. Deocamdată, este o afirmație încă neutră, suntem pe terenul ferm al faptelor constatabile. Doar că, pornindu-se de la o astfel de realitate se ajunge extrem de ușor la prejudecata că acesta este un dat de care nu se poate scăpa, că „țiganii” sunt needucabili și proști.

Se sugerează un determinism rasial sau, măcar, cultural care nu le permite să se modernizeze. Că nu vor sau că nu pot contează prea puțin. Nu ne pierdem în finețuri. Dificultățile materiale, contextul social complex în care apar aceste diferențe tind să fie trecute cu vederea. Unii afirmă, dându-se pe sine ca exemplu: Ce-i tot scuzați pe țigani și-i dați înainte cu sărăcia? Nu vor sa meargă la școală! Păi eu [cu variațiile: tata, bunicul, unchiul etc] nu eram sărac, dar mergeam la școală chiar și desculț? Potrivit acestei argumentații, cauzele sociale sunt irelevante. Vina este a „țiganilor” și doar a lor, pentru a performa școlar nu ai avea nevoie de condiții.

Oare?

Sunt și foarte mulți romi care performează intelectual. Totuși, dincolo de performanțele individuale (ale românilor sau romilor), trebuie să ținem cont de statistici care spun că acolo unde condițiile materiale sunt rele și performanțele școlare sunt la fel. Indiferent de etnie.

Potrivit unui raport pentru 2018 al Băncii Mondiale, 83% dintre școlile din România cu performanțe scăzute se află în mediul rural. Tot în mediul rural, rata de abandon școlar timpuriu este de 26,6% față de 6,2% în mediul urban. Să fie oare românii din mediul rural needucabili?

Este greșită ideea că romii, în general, nu merg la școală. Statisticile arată că există diferențe ale ratelor de școlarizare pe generații. Atunci, cȃnd statul s-a implicat prin proiecte și resurse educaționale, participarea școlară a crescut (atât la majoritari, cât și la romi). De exemplu, cel mai scăzut nivel de școlarizare este întâlnit la romii care s-au școlarizat înainte de 1960, nivelul cel mai ridicat la generația care s-a școlarizat în perioada 1960-1980 (relativa prosperitate economică a anilor ’60-70 și politicile educaționale și sociale din perioada comunistă au încurajat participarea), iar valori intermediare se găsesc la romii școlarizați în perioada 1980-1989 și în primii ani după 1989. Ulterior, spre sfârșitul anilor ’90, participarea romă s-a ameliorat (investiții, condiționarea alocației de prezența școlară, cornul și laptele, locuri speciale pentru romi în licee etc).

De asemenea, neparticiparea școlară este de aproape trei ori mai mare în gospodăriile rome foarte sărace, comparativ cu gospodăriile rome medii sau bogate.

Problema nu ține de etnie, ci de sistemul educațional. Nu romii sunt vinovați pentru aceasta! Dar ne complacem în a o crede pe mai departe! Struțul care-și bagă capul în nisip și încearcă să se și amuze!… Nașpa!

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top