skip to Main Content
Menu

Termenul „rom” este un fals

Ar fi o invenție recentă, apărută după 1989, gândită de dușmani din umbră, ca să ne facă rău. Se dorește să ajungem să fim confundați cu romii, să fim umiliți, să ni se fure numele și apoi chiar și țara.

De ce apare acest discurs?

Imaginea românilor în străinătate nu e prea bună, iar infracționalitatea și sărăcia cetățenilor români contribuie la aceasta. Un număr considerabil din numeroșii cetățeni români din diaspora sunt romi, lucru de înțeles, dat fiind că România este țara cu cel mai mare număr de romi. Că unii comit infracțiuni minore, dar vizibile precum cerșetoria, este iar verificabil. Problema este că ei apar în media occidentală ca români, ceea ce stârnește iritare, convingerea că această confuzie se explică prin existența unor etnonime asemănătoare, prin inventarea etnonimului „rom”.

Trebuie nuanțat. În realitate, oridecâteori infractorii sunt străini, practica mass-mediei (inclusiv a celei românești) nu este de a menționa etnicitatea, ci cetățenia. Singura verificabilă, demonstrabilă cu acte de identitate! Dacă respectivii infractori ar avea altă cetățenie, ei ar fi pomeniți în presă ca germani, bulgari, spanioli, adică cetățeni ai Germaniei, Bulgariei, Spaniei etc. Revenind la cazul nostru, fiind cetățeni români, sunt amintiți ca atare. Nu e nicio conspirație! Eliminarea termenului „rom” și înlocuirea cu „țigan” nu ar ameliora imaginea românilor.

Doar că tendința este de a simplifica, acuzându-i exclusiv pe romi de compromiterea imaginii românilor prin infracționalitate și prin confuziile datorate etnonimului „rom”.

Termenul de rom există de mult timp, nu a fost inventat după 1989, nu are nimic de-a face cu românii, nu este folosit doar de romii din România si nu a fost inventat de Soros, maghiari, ruși etc pentru a ne compromite.

  1. De fapt, termenul de „rom” este foarte vechi.

Învățații europeni au aflat de existența lui în urmă cu mai bine de 250 de ani, când au început să fie interesați de acest popor.  Evident, denumirea era și mai veche. De exemplu, în 1775, Samuel Augustini ab Hortis consemna că termenul folosit pentru a se autodesemna era Rome (rom-masculin), Romnyi (romni, feminin)Sunt numeroase alte atestări ale termenului de rom. Reproducem doar câteva:

  • termenul de „rom” apare inclusiv în 1845, în „Carmen” de Prosper Mérimée (1803-1870).
  • îl menționează la 1837 și Mihail Kogălniceanu, viitorul mare om de stat. Acesta nota că “Mais les Cigains mêmes s’appellent dans leur langue Romnitschel (fils de la femme) ou Rome (hommes)”. / Dar țiganii înșiși se numesc în limba lor Romnitschel (fii ai femeii) sau romi (bărbați)”.
  • poate fi găsit în manuscrise și cărți. La 1878, învățatul Barbu Constantinescu scria : “Rom-ţiganul.  Romnie ţigancă. Ţiganii către dânşii se numesc rom iar pe români îi numesc gagio”.
  • o dovedesc vechile dicționare enciclopedice românești: Enciclopedia Română, Tomul III, Sibiu, 1904, de Dr. C. Diaconovich, p. 1095: „Ei în-șiși se numesc Romi. Limba lor se apropiază de limbile arice din India
  • arhivele românești consemnează și că, în cele de-al doilea război mondial, soldați romi, aflați în armata română, unii răniți pe front în timp ce-ți făceau eroic datoria față de țară, descopereau, reveniți în permisie, că familiile lor fuseseră deportate în Transnistria. Acești soldați se declarau „romi” în petițiile lor prin care cereau readucerea familiilor abuziv deportate.

Multor români le este greu să accepte termenul de „rom”.

  1. Termenul „rom” nu ar fi fost folosit de romi decât recent. Înainte de 1989, nici nu ar fi existat organizații care să se fi numit astfel.

Este fals. Etnonimul „rom” are o tradiţie politica, fiind  deja folosit de mişcările rome interbelice din diferite state europene (Rusia, Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia și, evident, România).

  • în octombrie 1933, un lider rom, George A. Lăzurică, afirma: “Fraţi Romi! Ne adresăm vouă nu cu titulatura de “ţigani”, pentru că este o denumire falsă şi batjocoritoare, ci pe numele nostru adevărat de “romi”, adică oameni iubitori de libertate, jocuri şi muzică”;
  • în 16 noiembrie 1933, actul constitutiv de creare a Uniunii Generale a Romilor din România conținea: “ţinem ca printr-o atitudine demnă, prin publicitate şi intensă propagandă, să obişnuim pe concetăţenii noştri români a nu ne mai denumi “ţigani”, ci “romi” – adevăratul nostru nume, care înseamnă “om”, iubitor de libertate.”
  1. Etnonimul „rom” nu este deci creația artificială a unor răuvoitori, a unor forțe oculte care ne vor răul, nu este rezultatul niciunei conspirații.

În spațiul public circulă tot soiul de teorii. Unii spun că rușii ar fi inventat termenul pentru a ne face rău, alții susțin că Ungaria, alții că Soros, altii că evreii, altii că americanii, europenii etc. Aceste teorii nici măcar nu se pun în acord. Dar întotdeauna, străinii trebuie să fie găsiți vinovați de ceva.

ce exemple avem?

ce putem face?

Back To Top