Antonescu i-a salvat pe evrei

Ion Antonescu a condus România între 6 septembrie 1940 și 23 august 1944. Cu parlament dizolvat și constituție suspendată, Antonescu a fost Conducătorul României. Funcțiile care i-au asigurat puterea totală au fost cele de șef al Guvernului și comandant al armatei.

În perioada cât Antonescu s-a aflat la putere, statul român a trecut prin câteva modificări teritoriale.

România nu însemna doar teritoriu, ci și populație. Din punct de vedere demografic, România avea importante minorități etnice. Între acestea se aflau evreii.

Populația evreiască din România s-a înjumătățit în doar 15 ani. Fluctuațiile de teritorii și emigrările nu explică decât în foarte mică măsură această scădere abruptă.

Numărul evreilor care au murit în timpul guvernării lui Antonescu se situează între 280.000 și 380.000. Aceștia au murit ca efect al politicii de omogenizare etnică proclamată de Antonescu. Evreii au fost omorâți în pogromuri, ca efect al condițiilor de deportare (frig, lipsă de medicamente, epuizare, epidemii, înfometare etc) și prin execuții sumare. Dacă pogromuri s-au petrecut în mai multe locuri din țară (cel mai amplu fiind la Iași pe 29 iunie 1941), deportările s-au făcut în Transnistria.

Evreii din Țara Românească urmau să fie și ei deportați. Destinația era Belzec, începând din octombrie 1942. Antonescu și-a încălcat cuvântul dat lui Hitler și a blocat deportarea la Belzec. A făcut-o din pragmatism: Antonescu își dăduse seama că puterile Axei vor pierde războiul. Evreii care mai supraviețuiseră urmau să fie folosiți ca monedă de schimb în viitoarele negocieri de pace.

Deci nu Antonescu i-a salvat pe cei 400.000 de evrei supraviețuitori, ci evoluția războiului.